Cultura proprietății

//Cultura proprietății

Cultura proprietății

Ești român și ai o casă a ta?

Poate încă nu, însă ai în gând să îți cumperi casa ta?

Ei bine, da, cei mai mulți români sunt proprietari a cel puțin unei locuințe. România se află în topul țărilor cu locuințe proprietate personală. 96% din populația statului român sunt proprietari, potrivit cercetării publicate de Eurostat. Doar 1 din 20 de români locuiește într-o casă care nu îi aparține lui sau familiei sale.

Cultura proprietati 1

România are un popor ce a dezvoltat cultul proprietății. Locul fruntaș al proprietarilor reprezintă, de asemenea și un grad mare de îndatorare; românii având criterii ușor de realizat în ceea ce privește contractarea unui credit imobiliar, față de alte popoare, iar Bucureștiul este cel mai îndatorat oraș al poporului nostru.

Cultura propietății cetățenilor români denotă nevoia de apartenență, un statut ce îl vehiculează prin ceea ce dețin. Proprietatea conferă încredere și oferă un sens vieții lor. Locuința proprie reprezintă cel mai întâlnit obiectiv ce este scris pe foaia vieții multor români. Este adevărat că sunt și persoane care se văd chiriași toată viața, căci pentru ei, a deține o proprietate înseamnă înrădăcinarea în acel loc, iar flexibilitatea ce și-o doresc, pentru locul de muncă, pentru schimbarea acestuia sau pentru emigrarea după o posibilă oportunitate ivită, nu le o poate oferi proprietatea. Dar pentru cei mai mulți, casa proprie înseamnă stabilitate (”mă așez la casa mea”), iar acest obiectiv odată realizat conferă un sens al vieții, o mândrie pentru ei, de reușită.

Stabilitatea reprezentată prin consecvență, perseverență conviețuirea într-un singur loc ”(casa) a mea” și confortul de apartenență a unui loc, precum apartenența la un grup social. Satisfacerea nevoii omului de realizare, îl validează ca ființă și îl face optimist, mult mai puternic în confruntarea vicisitudinilor vieții; terminarea creditului prin înfruntarea greutăților vieții: a unui loc de muncă solicitant, a unui șef enervant reprezintă balanța cea mai grea ca importanță. De aceea, nici durata prea mare a finalizării împrumutului nu reprezintă un impediment pentru a munci și a își achita proprietatea dorită.  

Poporul român, este de asemenea, un popor posesiv și egoist.

Își mai amintești când, în copilărie, la grădiniță, te certai cu colegii pe o jucărie? Cearta arăta astfel:

”Este mașina mea!

– Nu, este a mea!

– Ba a mea!”

Simțul proprietății al celor care doresc a avea un loc al lor, constituie acest cult al proprietății și a determinat statul român să investească și să ofere cetățenilor săi, posibilitatea de a își accesa obiectivul financiar ce ține de partea locativă.

Suportul oferit de stat reprezintă un alt criteriu care a determinat în țara noastră dezvoltarea culturii proprietății, pe lângă criteriile bancare ușor de accesat, ceea ce nu se întâmplă în Germania – țara aflată în studiul proprietății cu un grad de 46%. De asemenea, siguranța financiară a cetățeanului german, nu îl mână spre îndatorarea pe o perioadă lungă de timp, în vreme ce, la noi, cetățeanul român nu se teme de o astfel de perioadă, deși gradul de îndatorare ajunge la unele bănci să fie, chiar de 65 % din venitul contractantului; românul considerând prin siguranța financiară a avea un loc al lui, o casă, chiar și la bătrânețe, în proprietatea lui; ”plătesc rata, dar știu că este pentru casa mea”. Ce-i drept, românul are cu totul și cu totul o altă nuanță a siguranței financiare și nu tocmai una sănătoasă, din păcate, pentru finanțele personale și pentru viitorul financiar al său și al familiei sale.

Posesiunea manifestată în ceea ce privește casa proprie, aduce și riscuri după sine. O dată, un risc îl presupune incapacitatea continuării plății la bancă, pentru casa sa, respectiv a creditului imobiliar contractat, fie din cauza pierderii temporare a locului de muncă, fie a incapacității temporare de muncă din cauza lezării sănătății contractantului creditului și al doilea risc, în cazul unui credit contractat de un cuplu, îl reprezintă separarea cuplului, care pune în pericol libertatea financiară și sufletească a celor două persoane aflate într-un impas a armoniei conjugale. Astfel, evenimentele din sfera emoțională poate scurt – circuita și sfera financiară; ceea ce nu reprezintă, din păcate, un aspect luat în calcul în momentul contractării unui credit imobiliar. (Aici, discutăm de situația în care, cei doi, nu își permit să îi restituie unul – altuia banii necesari achitării locuinței puse în discuție.)

Prin urmare, dorința de a avea propria locuință vine la pachet, cu alte aspecte, riscuri ce ar fi de preferat să fie luate în calcul, atunci când se ia hotărârea accesării unui credit imobiliar. Precauția și planificarea financiară, scot din impas proprietarii cu ipotecă pe proprietate și le conferă siguranța financiară necesară anihilării riscurilor unei astfel de decizii.

Există persoane care au fost precaute în ceea ce privește nivelul lunar al ratei; aceasta să fie mai mica decât posibilitatea financiara, pentru a achita creditul mai devreme decât durata contractării semnate. Aceasta înseamnă o bună planificare înaintea achiziționării creditului locativ. Disponibilitatea financiară crescută, în comparație cu rata lunară scăzută, denotă planificarea realizată înaintea acceptării creditului, printr-un avans mare ce conferă aceasta situație prielnică bugetului, cât și adecvarea prețului imobilului.

Cu toate acestea, planificarea pentru închiderea anticipată a creditului și oferirea siguranței financiare care să protejeze și să elimine riscurile amintite anteror este vitală și după accesarea creditului. O planificare adecvată, la întreaga situație de creditare poate să scurteze durata creditului cu câțiva ani buni și să confere suport financiar de câteva mii de euro și după ce ipoteca se ia, iar casa, chiar, devine proprietate personală. (Existența numelui pe contract nu semnifică deținerea bunului respectiv până ce costul integral al locuinței nu este achitat.) Această planificare este o variantă sănătoasă care conservă cultul proprietății și conferă siguranță financiară; variantă alternativă și, din păcate, neexploatată de deținătorii unei locuințe cu ipotecă (cu credit ”Prima Casă” sau imobiliar). Cei mai mulți contractanți aleg varianta în care, deși poate fac un efort destul de considerabil, din punct de vedere financiar, pun o rată în plus, lunar, pe lângă cea inițială, dar nu reușesc să închidă creditul destul de devreme și intr-un mod sănătos financiar. De asemenea, din dorința de a achita creditul și a deveni, mai repede proprietari, decât peste 30 de ani, nu se vizează cele două riscuri enunțate ceva mai devreme.

Așa arată cele două variante, și din perspectiva calculelor:

Varianta 1: Dacă mergi pe achitarea unei rate în plus la credit, lunar, creditul se închide cu 13 ani mai devreme. (Credit de 47.500 de euro contractați, rata este 878 lei lunar, în primii ani, căci fiind o dobândă  variabilă, pentru acest exemplu am calculat ratele  la 2,80%, cu creștere ulterioară – după 74 de luni, cu încă 2%. Plata pentru închiderea creditului: 10.500 lei anual.)

Varianta 2: Dacă mergi pe varianta salvării acelor bani, pe care i-ai dori să îi aloci lunar și planifici achitarea anticipată a creditului, atunci creditul pentru casa ta, se închide cu 19 ani mai devreme. Cu această variantă mai rămân, așa cum precizam, 2.500 de euro după închiderea anticipată a creditului. (Credit de 47.500 de euro contractați, rata este 878 lei lunar, în primii ani, căci fiind o dobândă  variabilă, pentru acest exemplu am calculat ratele  la 2,80%, cu creștere ulterioară – după 74 de luni, cu încă 2%. Plata pentru închiderea creditului: 10.500 lei anual.)

În concluzie, planificarea are un impact sănătos asupra finanțelor personale. Planificarea pentru închiderea anticipată poate fi realizată și după ce creditul se derulează și de câțiva ani. Însă, poate, rezultatele nu vor fi aceleași sau poate chiar mai bune. Rezultatele diferă, în funcție de situația financiară personală. Dar, în niciun caz, asemenea rezultate nu vor fi posibile dacă există o situație de multiple datorii.

Succes în conștientizarea banilor!

Dacă ți-a plăcut articolul, spune-le și altora!

 

 

By | 2017-07-30T11:04:13+00:00 July 30th, 2017|Financiar|1 Comment

About the Author:

One Comment

  1. Anamaeia July 31, 2017 at 1:15 pm - Reply

    De fapt noi, românii suntem mult prea săraci pentru a nu avea o casă “a mea”. Chiriile în marile orașe depășesc cu mult salariul minim pe economie (dar și rata unui posibil credit), deci, financiar, a cumpăra e cea mai inteligentă opțiune.

Leave A Comment

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial